Astă seară dupa o zi plina şi foarte călduroasă cand deja mi se închideau pleoapele de somn constat ca medicamantele pentru Iosua s-au terminat si ghici..... trebuie să merg la farmacie sa mai cumpar. Aşa că mă adun bucată cu bucată îmi culeg şi minţile şi mi le bag în cap şi plec. Nu am foarte mult de mers pana la farmacie, maxim 30 de minute dus întors însă în aceste 30 de minute (pe care le-am facut 40) am simţit ceva cu adevărat unic, ceva care nu se întîmplă de multe ori în viaţa unui om, e ca şi cum ai nimeri să fii afara, cu o lunetă în mână atunci cand s-ar alinia toate planetele din sistemul solar.   Continuare .........

                Aşadar îmi iau umbrela şi plec dupa foarte puţini paşi simt picurii de ploaie cum imi ating faţa şi mi se schimba dispoziţia, începe să mă inunde o bucurie inexplicabilă, îmi ridic ochii în sus şi văd la lumina unui lampadar ruginit cum mii de picături de ploaie vin într-o tăcere odihnitoare şi invorătoare către pământ. Am rămas un timp aşa, cu faţa spre cer, cu ochii la acele mii de picături care cădeau şi m-au năpădit puzderie de amintiri, veneau precum acele picături ale ploii şi le vedeam, le simţeam lovind prezentul apoi se scurgeau lăsând în urmă doar răcoarea binecuvăntată a amintirilor placute din trecut, precum şi ploaia îmi răcoare faţa.

                Nu ştiu exact cât am stat aşa dar ploaia mă îmbrăţişase şi eram ud, mi-am amintit de scopul pt care plecasem şi mi-am continuat drumul cu zâmbetul pe buze şi în inimă. Am luat medicamentele  şi la întoarcere, în încercarea mea de a inspira aerul acela curat si proaspăt pe care ploaia îl purifica, o nouă explozie de sentimente şi simţiri calde şi plăcute mă cuprinse, era ceva.... deosebit, nu concepeam cava mai sublim în copilaria şi adolescenţa mea decât să stau singur în ploaie, însă acum ceva amplifica senzaţiile de mii de ori.... mă opresc, îmi întorc privirea şi caut ..... privesc în jur şi doar picăturile de ploaie se vedeau pe la lumina becurilor dar mai era ceva.... dincolo de ce puteam vedea..... şi .......   gata,gata,  am găsit.... am recunoscut, mirosul care îmi invada nările era al florilor de salcâm.... sublime arome, pospeţime şi înviorare, mi-am îndrepat gândul şi privirea spre Dumnezeu şi i-am mulţumit, era ceva ce rar poţi să prinzi în acelaşi buchet, erau flori minunate pe care le primeam din mâna Lui, Linişte, Pace, Ploaie, Răcoare, Căldură, Amintiri, Senzaţii totul înfăşurat în aroma florilor de salcâm. Nu cred că voi mai avea ocazia curând să retrăiesc acele simţiri însă mă simt cel mai iubit şi onorat dintre oameni.