Nu de puţine ori dau cu ochii de articole care mai decare mai critice la adresa căsniciei. Mulţi oameni care se cred experţi dau tot felul de sugestii referitor la cat ar trebui să dureze o căsnicie, cum ar trebui să se desfăşoare, când e cel mai bine să divorţezi, ce proceduri să urmezi şi căt de repede să te avânţi spre o nouă relaţie.

         Acum mă adresez vouă care citiţi aces articol, vă pasă de căsnicia voastră? Daca ar fi să facem o analiză a atricolelor găsite în reviste de specialitate, internet şi televiziune  cred (nu am o statistică oficială) că 80% din ele te invaţă mai degrabă să rupi o relaţie care scarţâie, o relaţie în care nu eşti satisfăcut, dar tu, ce gândeşti?  Ce trebuie făcut?

         Pornind de la o realitate si anume aceea ca nu exista căsnicii fără nici o problemă ajungem la o vorba tare înţeleaptă care spune „Căsnicia e o artă, trebuie să o creezi din nou în fiecare zi” Multi oameni se căsătoresc cu gândul ca işi iau soţ sau soţie pentru toată viaţa şi sunt „asiguraţi”  şi dacă până atunci au făcut tot ce au fost în stare să cucerească partenerul după momentul căsătoriei parcă uită dintr-odată totul, devin neglijenţi, isi permit să se poarte mai neîngrijit, să se poarte urât uneori, poate chiar grosolan ca sa nu spun violent (verbal sau afectiv). Crezi că este corect?