Cunoasteti si voi, sunt convins, istorisiri despre barbati de varsta mijlocie care, peste noapte, au decis ca e mai bine sa se manifeste precum un Don Juan tomnatic decat sa continue sa spele vasele, sa duca gunoiul sau sa mearga la sedinta cu parintii. Sau, mai rar e drept, despre doamne care decid sa inceapa o viata noua (fie doar prin atentia exagerata aratata propriei persoane) sau care se dedica exclusiv unei cariere la varf.Ce spun insa specialistii despre acest subiect?
Etapa normala sau stare de criza?
Tine de logica vietii sa imbatranim. Dar si sa ne evaluam propria viata, din perspectiva realizarilor si a esecurilor inerente. Uneori, e posibil chiar sa descoperim o noua dimensiune, spirituala, asupra vietii. Toate aceste aspecte, spun psihologii, tin de un inevitabil prag psihologic ce trebuie trecut la varsta maturitatii. “Fie ca vrem, fie ca nu, cu totii ajungem la un moment – ce poate fi legat de o anumita varsta – cand trebuie sa ne re-cunoastem, re-evaluam, sa ne facem ragaz sa traim <> prin care fierul trecut prin focul pasiunilor primei tinereti se stinge in apa rece a maturitatii. Asta pentru a capata calitatile unei forme personale, puternice, adaptate vremurilor ce ne asteapta ca adulti deplini”, spune psihologul Adriana Magura, care este si psihoterapeut psihanalitic.Desi exista o bogata literatura ce trateaza “criza varstei mijlocii”, specialistii considera totusi ca e mai curand vorba doar de schimbari naturale si normale in viata fiecarei persoane, odata ce inainteaza in varsta. Modul in care insa aceste schimbari sunt traite este cel care genereaza o criza. Mai intensa sau mai putin, dupa caz.
Criza este generala?
Exista opinia comuna ca toate persoanele mature ajung, intr-o forma sau alta, sa se confrunte cu o “criza a varstei mijlocii”. Lucrurile nu prea stau insa asa in realitate.“Risc o abordare diferita, dorind sa ies din cutia acestui stereotip in care toti suntem pusi laolalta in <>”, spune Adriana Magura. Psihologul considera ca “orice candidat la maturizare” este obligat sa se opreasca din cand in cand “sa se revada pe sine, cu resursele, dorintele, asteptarile, planurile si tot ceea ce presupune viata. Iar cand acest <> nu se face in mod firesc, atunci se va face intr-un mod mai dureros prin intermediul rateurilor numite: simptome”. Pe de alta parte, specialistii spun ca nu toti oamenii se confrunta obligatoriu cu o situatie de criza. Intr-un interviu acordat revistei Psychologies, psihoterapeutul comportamental cognitiv Bogdan Ion, profesor la Universitatea din Bucuresti, afirma ca studiile pe aceasta tema arata ca doar circa “25 la suta din populatie traverseaza ceva similar unei <> si doar sub 10 la suta o experimenteaza cu dramatism si o considera a fi legata de varsta”.Oricum, tot studiile arata ca cei mai afectati sunt in general oamenii educati, cu venituri medii sau peste medie si varste cuprinse intre 25 si 55 ani.
Indicii de criza
Desigur, nu trebuie asteptat pana cand in parcarea familiei apare ultimul model al unei masini puternice, pentru a se vorbi de criza varstei mijlocii. Nici pana cand se scot la iveala dovezi ale infidelitatii. Simptomele crizei sunt totusi destul de evidente, chiar daca mai subtile. “Poate fi vorba de o oboseala crescuta, de iritabilitate, de un sentiment de neimplinire, teama de imbatranire, de moarte, de esec… Si multe altele care se manifesta cu atat mai violent cu cat au fost mai grav neglijate sau chiar negate”, spune Adriana Magura. Culpabilizarea pentru orice sau scaderea libidoului sexual sunt, pe de alta parte, semne frecvente ale crizei pe care o incearca personele ce sufera depresia varstei.La toate acestea de mai sus trebuie adaugat insa si contextul social. “Experienta de <> primeste si amprenta mediului social in care se traieste, aceasta fiind cea care valorizeaza mai mult sau mai putin una dintre faliile fiintei. Astfel, nu este indiferent daca traiesti intr-o societate in care cuvantul de ordine este <>, in care accentele se pun pe sfera profesionala, materiala iar fiecare esec, neputinta sau lipsa se traieste dramatic, celelate componente necesare echilibrului si bunei functionari ale unui om fiind slab investite, iar altele, cum ar fi cele de ordin cultural-spiritual, fiind aproape pe moarte”, considera psihologul Adriana Magura.
Profil de “victima”
Specialistii considera ca desi motivele care genereaza “crizei varstei mijlocii” sunt aceleasi atat pentru barbati cat si pentru femei, modul de manifestare este totusi diferit. Conform psihologului Bogdan Ion, prima mare diferenta este legata de faptul ca, la barbate, criza se poate intinde pe o perioada intre trei si zece ani, in timp ce la femei aceasta se manifesta doar cel mult cinci ani. “Asta ar sugera ca femeile care trec prin criza se mobilizeaza mai bine decat barbatii, ca sa ii faca fata”, spune Bogdan Ion, in interviul citat. Pe de alta parte, criza la barbati e adesea generata de insatisfactia profesionala sau de nivelul scazut al veniturilor. De aici, actiuni precipitate de a a-si schimba serviciul sau masina, locuinta sau, nu o data, sotia. In schimb, femeile pun mult mai mult accentul pe relatiile de familieiar nemultumirile lor in casnicie genereaza cel mai adesea probleme emotionale sau psihologice specifice crizei varstei mijlocii.
Exista totusi viata si dupa mijlocul vietii
Cum influenteaza insa modernitatea asumarea maturitatii tarzii? Dar noile tehnologii? La aceasta din urma intrebare, psihologul Adriana Magura nu are un raspuns transant, tocmai pentru ca si situatiile concrete sunt foarte diverse. In opinia sa, realitatea virtuala poate avea un rol “creativ, constructiv, relational, de sprijin” in anumite perioade dificile ale existentei unei persoane. Insa, se poate ajunge si la trairea vietii “in mod inversat”, in mediul virtual, “investindu-se aici <> a celui care o utilizeaza, dezinvestind treptat realitatea fizica concreta”. “Bine sau nu, folositor sau alienant, asta fiecare dintre noi poate decide, in masura in care are capitalul intern suficient structurat pentru a o face”, crede Adriana Magura. Pe de alta parte, cresterea sperantei de viata, schimbarile in modul de trai datorate dezvoltarii tehnologice, toate acestea nu aveau cum sa nu influenteze si comportamentul psihologic al oamenilor, indeosebi al celor din occident.Constantand ca astazi – datorita tocmai schimbarilor modernitatii – tot mai multe persoane ajung la un apogeu al vietii in jurul varstei de 50 de ani, cercetatorul Carlo Strenger, de la Universitatea din Tel Aviv propunea recent ca grupul acestora sa devina norma sociologica, iar “criza varstei de mijloc” sa fie redefinita drept “tranzitia varstei de mijloc”. Criza sau nu, se poate spune totusi ca exista viata si dupa varsta de 35-40 de ani. Sau, ca sa il citam pe Strenger: “Tranzitia varstei de mijloc ofera o buna ocazie de a face schimbari in propria viata. Asta nu inseamna sa renunti la tot pentru a deveni, sa zicem, cantaret, actor sau atlet. Dar poate insemna ca facand schimbari profesionale ori in viata personala, schimbari bazate pe o profunda cunoastere de sine, sa ajungi la rezultate imbucuratoare”. (M.Ch)
Preluat şi folosit cu permisiune de pe HotNews