Criza vârstei de mijloc

Criza vârstei de mijloc

O spaima bantuie subconstientul omului ajuns la varsta de 35-40 de ani: apropierea imbatranirii si, in cele din urma, a mortii. In fata acestei realitati, unii barbati prefera sa compenseze trecerea anilor prin investitii intr-o masina noua, puternica, in timp ce unele femei au nevoie de reconfirmarea iubirii, fie ea si ilicita. Criza varstei mijlocii, cum este numita de specialisti, ramane un subiect controversat care se manifesta totusi in mod diferit, in functie de sex, temperament, educatie. Cat este insa adevar si cata exagerare in acest caz?

In anul 1965, psihologul canadian Elliott Jaques folosea termenul de “criza varstei mijlocii” pentru a descrie trauma resimtita de numeroase persoane din societatea occidentala, in jurul varstei de 35 de ani, atunci cand ajung sa isi faca un prim bilant, mai serios, al vietii.Cei mai afectati in acest caz sunt, se pare, barbatii, care incep sa se intrebe daca viata lor are sens, daca ce au realizat pana atunci pe plan sentimental, social sau material este suficient. Apare astfel un puternic sentiment de panica, de anxietate si de aici nevoia de compensare a realitatii: una sau mai multe aventuri extra-conjugale (care se pot termina cu o noua casatorie, cu o persoana mai tanara) sau achizitionarea de masini ori motoare cat mai puternice, tunate in culori intense, care sa echilibreze astfel monotonia vietii.