1. Simfonia – rolul interactiunii, armoniei si reciprocitatii.
Fundamentul unei sexualitati autentice in casatorie este reciprocitatea. Aceasta idee este prezentata in 1Cor 7,4.5: ‚Fiindca sotia nu este stapana asupra propriului corp, ci sotul; la fel, sotul nu este stapanul propriului sau corp, ci sotia. Nu va deprivati unul de altul, cu exceptia, poate a acordului reciproc si temporar, cu scopul devotiunii si rugaciunii; dar apoi impreunati-va iarasi, pentru ca Satan sa nu va ispiteasca prin lipsa stapanirii de sine [autocontrolului]. RSV. Observam aici ca Biblia indeamna la mutualitate sau reciprocitate.
Prin acord sau consens, reprezinta traducerea expresiei grecesti symphonia, care tradusa literal inseamna ‚cu o singura voce’. Reciprocitatea din v. 5 este consonanta cu Ef 5,21, unde sotilor li se spune sa ‚fie supusi unul altuia cu reverenta pentru Hristos’ RSV. Sexualitatea maritala autentica poate fi realizata numai daca sotul si sotia sunt in acord si armonie in legatura cu interactiunea lor sexuala. Nu exista loc pentru punctul de vedere gresit conform careia sotul initiaza si domina, in timp ce sotia trebuie sa se supuna ascultatoare. Mai degraba, textele citate presupun dorinta si interesul reciproc fata de relatia sexuala. Aceasta necesita o comunicare sensibila in interiorul cuplului privind dorintele lor sexuale.
2. Rolul comunicarii verbale si nonverbale.
Sotul si sotia trebuie sa-si comunice verbal dorintele si simtamintele lor sexuale. Fiecare sot trebuie sa cunoasca in detaliu care suntasteptarile celuilalt – in acest domeniu, nefiind nici locul nici momentul pentru jocul de-a ghicitul. Desi intentiile, dorintele si cursul preferat poate fi comunicat si pe cale nonverbala, este necesara si comunicarea verbala pentru deschidere, incurajare, detaliere, subliniere, exprimarea recunostintei si satisfactiei, reasigurarea iubirii.
Este important ca cei doi parteneri, cuplul marital, sa-si gaseasca cel mai potrivit timp pentru a-si comunica ceea ce ii implineste si le da bucurie in relatia reciproca. Calauzindu-se reciproc prin atingere si propozitii scurte, sau soapte de dragoste, intalnirea poate fi si mai reusita. De asemenea, este esential ca partenerii sa-si ia timp ca sa discute asupra relatiei lor sexuale, astfel incat sa fie capabilisa-si faca fiecare o evaluare a felului cum se simte celalalt si ce ar trebui schimbat sau imbunatatit. Acest aspect este dificil pentru cele mai multe dintre cupluri, dar daca nu este facut se poate ajunge la insatisfactie si la forme disfunctionale.
Discutia deschisa intr-un cadru intim va ajuta cuplul sa imbunatateasca sau sa intareasca participarea la bucuria comuniunii sexuale. In genere, nu se vor emite critici aspre, sarcasm, ironii, ci totul va fi spus cu iubire, cu intelegere si incredere, nu in mod cicalitor; aspectele care necesita imbunatatiri vor fi abordate doar episodic, cate unul, fiind asezonate ce celelalte aspecte care aduc satisfactie si implinire.
3. Rolul daunator al tachinarii, sicanelor si revanselor.
Relatia sexuala nu este un joc de-a ‚v-ati ascunselea’, de presupuneri, ghicitori, eventual sicane si revanse. Deschiderea totala, sinceritatea, onestitatea sunt esentiale. Nu trebuie sa ramana nimic ascuns, de dragul beneficiului sau avantajului personal. Multe din distractiile care ranesc relatia sexuala sunt motivate de un simtamant al imaginii si valorii de sine inadecvat. Astfel indivizii care nu se simt atragatori isi momesc continuu partenerii pentru a-si afirma o presupusa ascendenta.
Un alt tip de joc este acela de a alterna prezentarea semnelor de interes sexual cu dezinteres fata de partener. Acest fel de afi doreste sa tina relatia sub control. Un altul consta in tachinarea sexuala; unul dintre parteneri il tachineaza pe celalalt ca nu raspunde la dorintele sale sexuale si apoi ii rezista sau se comporta foarte pasiv la avansurile acestuia. Acest tip de jocurinu consolideaza relatia si in cele din urma pot avea un impact negativ.
4. Naturalete, spontaneitate si creativitate.
Riscul rutinei. Sexualitatea maritala ar trebui sa sa includa elemente de joc, de surpriza si neprevazut ca antidot impotriva rutinei, ternului si oboselii. Fara a fi destructive, ci in limitele curtoaziei si dragalaseniei, ele ar putea fi nostime si ar da o nota de prospetime. Aceste fantezii depind de capacitatea celor doi de a se abandona, de a uita de ei insisi si de a scapa de jena si pudoarea prost intelese in aceste momente intime; o viziune sanatoasa asupra propriului corp si simtamantul de apropiere si intimitate fata de partener, sunt ingrediente vitale pentru capacitatea celor doi de a se simti liberi sa se descatuseze. Un grad prea mare de preocupare si control, face intalnirea apasatoare si greoaie, pe cand un spirit de veselie si buna dispozitie faciliteaza spontaneitatea si o atitudine relaxata.
5. Atitudinea de spectator – un risc real.
Sexualitatea mecanica. Este foarte important ca nici unul dintre parteneri sa nu devina spectator in relatia sexuala. Cand partenerii isi asuma rolul de spectatori in timpul acului sexual, ei tind sa-si diminuie capacitatea raspunsurilor sexuale spontane. Acest aspect este cu precadere o problema a societatii noastre dominata tehnologic, care subliniaza mai ales importanta de a folosi tehnica corecta. Intimitatea sexuala este uneori redusa mai mult sau mai putin la un exercitiu de tehnica. Cand se intampla acest lucru, orice bucurie si placere pot sa fie mult diminuate, fiindca fiintele umane sunt, evident, mai mult decat o tehnologie sofisticata. Experienta poate deveni neautentica, lipsita de creativitate si spontaneitate, un adevarat cuplu mecanic. Intr-adevar, personalitatea fiecarui sot se pierde in efortul de a face dragoste ca la carte, dar aceasta relatie esueaza cat se poate de livresc.
Naturaletea dintre cei doi indragostiti este anlocuita cu efortul de a fi totul cat se poate de corect sub aspect tehnic. Cand partenerii isi iau rolul de spectatori, ei se separa de propria lor sexualitate. Sunt atat de preocupati si superconstiinciosi privind performantele pe care trebuie sa le realizeze incat nu mai reusesc sa se implice in mod real in experienta propriu-zisa a dragostei. Aceasta inlaturare a sinelui, a eului din evenimentul sexual, conduce la pierderea scopului in sine, a interactiunii.In sexualitatea autentica, partenerii permit simtamintelor naturale, inclinatiilor si actiunilor sa apara fara o evaluare constienta a performatiei. Ambii, sotul si sotia, sunt implicati in mod spontan, relaxati si activi in relatia sexuala. O intalnire sexuala ideala nu poate fi obtinuta fara ca ambii parteneri sa se implicepersonal si profund, capabili sa uite de sine si sa se confunde cu momentul culminant al extazului. Nu mai daca fiecare participa activ,
dand si primind concomitent si reciproc, poate un cuplu sa devina cu adevarat ‚un singur trup’.
6. Importanta si semnificatia preludiului.
Cu cat mai mare este placerea senzoriala in actul sexual propriu zis, cu atat mai mare este gradul de adecvare, de potrivire sexuala a celor doi soti. Intensitatea placerii poate fi sporita printr-un preludiu adecvat, care costa in stimularea zonelor erogene care sunt raspandite pretutindeni pe corp, in zonele sexuale secundare si in zonele genitale.
Sexualitate autentica are o semnificatie mai laga decat intromisia si actul propriu-zis; ea implica atingerea si mangaierea care transmite tandrete, afectiune, consolare, intelegere, dorinta, caldura, confort si emotie, dorinta. Cand cuplul isi ia timp pentru mangaieri care invita si cresc gradul de responsivitate, va ajunge la o satisfactie reciproca mai deplina.
7. Sentimentul de siguranta si certitudine al relatiei.
Cu cat partenerii se simt mai in siguranta in angajamentul lor unul fata de altul, cu atat mai complet va fi raspunsul lor sexual. Cecetatorii au aratat ca femeile sunt cu atat mai capabile sa se investeasa in relatia sexuala, cu cat se simt mai segure in relatia cu partenerul lor. Reciproc, femeile care nu cred in sotul lor, sau se tem ca-l vor pierde sau vor fi respinse, nu sunt capabile sa se daruiasca sexual si sa raspunda sexual in mod adecvat. Cand intr-o relatie este pierdut sentimentul de securitate, exista tendinta de a insinua ipocrizia, aparentele, sicanele si revansele in sexualitate. Si barbatii au nevoie de certitudine in dragoste. Ei doresc ca relatia sexuala sa le confere caldura, siguranta si sa le confirme masculinitatea. In acest mod vedem ca increderea contribuie la realizarea responsivilitatii si autenticitii sexuale.Aceste principii privind sexualitate maritala ne reamintesc de teologia relatiei. Un legamant confera cuplului o baza de siguranta si responsivitate sexuala unul fata de altul. O astfel de incredere este o temelie necesara pentru o sexualitate maritala sanatoasa. Dimensiunea iertarii si a gratiei, a harului este, de asemenea, cruciala. Acceptarea reciproca a nevoilor si preferintelor sexuale specifice este o atitudine asezonata cu har. Orice izbucnire care determina dezamagire si manie in relatia sexuala, reclama o atitudine de iertare.Sotii n-ar trebui sa pretinda unul altuia solicitari sexuale nerezonabile si care sunt considerate inacceptabile pentru celalalt, ci dimpotriva ar trebui sa se capaciteze unul pe altul prin transfer reciproc de dragoste.
Invatand impreuna si fiind dispusi sa se antreneze reciproc, ei vor face sa creasca bucuria, satisfactia si vor consolida relatia lor pe multiple planuri.In cele din urma, prin intelegere, apreciere, punere in valoare reciproca, sotii vor ajunge la o relatie mai profunda. Aceasta presupune acceptarea punctului de vedere reciproc, a limitelor celuilalt, dorinta de a cunoaste si a fi cunoscut si aptitudinea de a-si accepta vulnerabilitatea si de a fi vulnerabil. Toate aceste aspecte ale intimitatii sexuale pot fi dobandite numai prin angajarea intr-un legamant care va conduce spre o apropiere si unitate emotionala.
Satisfactia sexuala poate deveni o adevarata minune numai printr-o relatie de partasie totala. Pe masura ce cuplul marital se dezvolta in incredere, har, slujire si intimitate se apropie tot mai mult de idealul sexualitatii autentice originat de Dumnezeu.